Fericirea pe Facebook

   Sunt singura care a observat că pe Facebook toată lumea e fericită? Pe Facebook nu există nici tristeţe, nici dezamăgiri. Toata lumea se distrează sâmbătă seara şi petrece până-n zori(noroc că putem da check in-uri că altfel n-ar fi aflat nimeni). Toată lumea se ascunde în spatele unor poze care dezvăluie nişte zâmbete mari. Toată lumea e împlinită şi sprijinită de prieteni. Toată lumea îşi aduce aminte de ziua ta de naştere şi toată lumea te place. Dar cine e de fapt lumea de pe Facebook? Cel care astăzi ţi-a dat like, mâine te bârfeşte pe la spate. Cel care astăzi te-a felicitat de ziua ta, mâine îţi trimite întrebări indecente pe Ask.fm. Cu anonim, bineînţeles, că n-avem tăria opiniilor noastre şi nici nu vrem să ne asumăm responsabilităţi.
   Oricum, fericirea pe Facebook nu există. Nici viaţa pe Facebook şi nici iubirea pe Facebook. Totul a scăpat de sub control şi Facebook-ul a ajuns mai mult decât o reţea de socializare, Facebook-ul a ajuns un jurnal pe care-l facem public de bunăvoie şi de care nu ne putem îndepărta.
   Puţini mai comunică cu adevarat în viaţa reală şi puţini mai sunt fericiţi. Dar Facebook-ul ne dă iluzia că toţi cei din jur sunt mai buni decât noi. O persoană nici nu mai trebuie să se realizeze în viaţă. Dacă are peste 500 de like-uri deja a dobândit valoarea supremă.
   Copiii şi tinerii nu mai citesc şi nu-şi mai cultivă talentele. Sunt atraşi de Facebook şi de fericirea pe care ei cred că o pot găsi aici. În curând copiii nici n-o să mai înveţe să scrie de mână. Tehnologia le oferă totul. Pentru ce să înveţi să scrii când ai o tastatură în faţă mult mai rapidă? Asta va fi gândirea în viitor.
   Până atunci, eu cred că ştiu unde e fericirea. În afara reţelelor de socializare şi în afara internetului. Fericirea e într-un loc care se numeşte viaţă reală.