"Cuget deci exist."(Rene Descartes)

www.instagram.com/ruxineamu

duminică, 7 februarie 2021

DUREREA M-A ÎNVĂȚAT

 


Cum o să pot să trec peste așa ceva?


E întrebarea pe care i-am adresat-o cele mai bune prietene, în miezul nopții când am aflat că omul în care aveam cea mai mare încredere m-a trădat și m-a rănit în feluri în care nu mi-aș fi imaginat vreodată. Dar durerea m-a forțat să învăț că de multe ori când cineva ne face rău, acest fapt spune mai multe despre rănile sale interioare, decât despre noi. Durerea m-a învățat cum să îmi asum responsabilitatea, fără să mă învinovățesc. Durerea m-a învățat cum să iert, chiar dacă celălalt nu își cere iertare, chiar dacă celuilalt nu îi pare rău. Durerea m-a învățat că dacă ierți pe cineva, nu înseamnă că ești de acord cu faptele sale sau că le consideri corecte, ci doar că dai drumul trecutului și permiți vindecării să înceapă. Durerea m-a învățat că iertarea e despre mine și pentru mine, nu despre celălalt! După luni întregi în care a stat în sufletul meu, durerea m-a învățat cum să îmi dau voie să mă vindec și să accept că dezamăgirile sunt uneori cele mai mari binecuvântări, chiar dacă acestea vin deghizate. 



duminică, 27 iulie 2014

Ceva...scris in 3 minute. Duminica seara, 21:25

         Nu-i aşa că uneori îţi vine sa fugi? Departe de ei, departe de oraşul ăsta obositor, departe de responsabilităţi. Te-ai săturat să fii mereu dezamăgit şi să nu se întâmple nimic din ceea ce îţi doreşti. Te-ai săturat să priveşti în jur şi să vezi oameni mai buni ca tine, mai fericiţi, mai talentaţi. Te întrebi dacă ai greşit cu ceva în drumul pe care l-ai parcurs. Parcă te-ai întoarce şi ai lua-o pe cealaltă cărare. Dar acum e prea târziu. Acum trebuie să fugi. Undeva departe. Undeva unde nu ştie nimeni cum te numeşti, de unde eşti, cine eşti. Undeva unde să nu îţi ştie nimeni trecutul şi nici ce oameni au făcut parte din el. Undeva unde să conteze doar prezentul, nici măcar viitorul. Pentru că te-ai săturat să te gândeşti tot la viitor. Te-ai săturat ca ziua de mâine să îţi strice fericirea de azi. Dar oricât de departe ai fugi...îţi vei da seama că niciodată nu poţi fugi de tine însuţi.

joi, 16 ianuarie 2014

Ai devenit neutru.

         Ce ciudată e viața. Aștepți ani la rând unele momente, îți epuizezi toate puterile în acea așteptare, iar când acel moment vine nu mai simți nimic. Nici bucurie, nici emoție. Toate speranțele, dezamăgirile, fricile, totul dispare lăsând locul nepăsării. Ți-ai imaginat atâția ani cât de fericit vei fi când acea zi va veni. Și uite, astăzi e acea zi, dar e tot o zi normală care nu te face să tresari de fericire. Trecerea timpului ți-a adormit sentimentele. Și nici măcar momentul atât de mult așteptat nu ți le mai poate trezi. Oare sentimentele tale au murit în timpul așteptării?

duminică, 24 noiembrie 2013

Frumusețea e efemeră...

       Zilele trecute, în tramvai, s-a așezat în fața mea un bărbat cam de 80 de ani. Privirea sa mi-a atras atenția. I-am remarcat ochii. Avea niște ochi albaștri, superbi, nuanța cerului. M-am gândit că a fost un om frumos în tinerețe. Probabil toate fetele erau îndrăgostite de el și de ochii lui. Dar acum, după atâția ani, a rămas doar o față bătrână, ridată și lipsită
de frumusețe. Fața acestui om mi-a confirmat un lucru pe care-l știam de ceva timp : frumusețea e efemeră. Suntem amăgiți de aparență și uităm să privim esența omului : sufletul. Toți oamenii sunt frumoși, doar că noi ne lăsăm păcăliți de "carcasa" pe care o poartă. Haideți să nu-i mai numim pe oameni urâți, frumoși, grași sau slabi, în funcție de ceea ce vedem prima oară. Frumusețea se află în interior, dar din păcate nu oricine o poate descoperi.
      Frumusețea bătrânului din fața mea a dispărut o dată cu timpul. Dar ochii nu au îmbătrânit. Acei ochi care au văzut al doilea război mondial, perioada comunistă și căderea ei, acei ochi au rămas tineri, au rămas frumoși. Și știți de ce? Pentru că ochii sunt oglinda sufletului.
      Haideți să renunțăm la prejudecăți și să privim  mai puțin exteriorul și mai mult interiorul. Nu există oameni urâți. Oamenii sunt frumoși. Societate îi urâțește.


vineri, 18 octombrie 2013

Zile fericite.

    E 6 dimineața și eu nu pot să dorm. Nu am dormit noaptea asta. Sunt fericită. Cum pot oamenii fericiți să doarmă? Fericirea dispare dacă adormi. Fericirea nu e o stare constantă. Dar acum sunt fericită. Mi s-a îndeplinit unul din cele mai mari vise ale mele. Și astăzi, după ce s-a împlinit mi-am dat seama cât de mult doream să se întample asta. Nu vreau să dorm. Somnul aduce uitarea. Uitarea anulează fericirea.

duminică, 29 septembrie 2013

Fericirea pe Facebook

   Sunt singura care a observat că pe Facebook toată lumea e fericită? Pe Facebook nu există nici tristeţe, nici dezamăgiri. Toata lumea se distrează sâmbătă seara şi petrece până-n zori(noroc că putem da check in-uri că altfel n-ar fi aflat nimeni). Toată lumea se ascunde în spatele unor poze care dezvăluie nişte zâmbete mari. Toată lumea e împlinită şi sprijinită de prieteni. Toată lumea îşi aduce aminte de ziua ta de naştere şi toată lumea te place. Dar cine e de fapt lumea de pe Facebook? Cel care astăzi ţi-a dat like, mâine te bârfeşte pe la spate. Cel care astăzi te-a felicitat de ziua ta, mâine îţi trimite întrebări indecente pe Ask.fm. Cu anonim, bineînţeles, că n-avem tăria opiniilor noastre şi nici nu vrem să ne asumăm responsabilităţi.
   Oricum, fericirea pe Facebook nu există. Nici viaţa pe Facebook şi nici iubirea pe Facebook. Totul a scăpat de sub control şi Facebook-ul a ajuns mai mult decât o reţea de socializare, Facebook-ul a ajuns un jurnal pe care-l facem public de bunăvoie şi de care nu ne putem îndepărta.
   Puţini mai comunică cu adevarat în viaţa reală şi puţini mai sunt fericiţi. Dar Facebook-ul ne dă iluzia că toţi cei din jur sunt mai buni decât noi. O persoană nici nu mai trebuie să se realizeze în viaţă. Dacă are peste 500 de like-uri deja a dobândit valoarea supremă.
   Copiii şi tinerii nu mai citesc şi nu-şi mai cultivă talentele. Sunt atraşi de Facebook şi de fericirea pe care ei cred că o pot găsi aici. În curând copiii nici n-o să mai înveţe să scrie de mână. Tehnologia le oferă totul. Pentru ce să înveţi să scrii când ai o tastatură în faţă mult mai rapidă? Asta va fi gândirea în viitor.
   Până atunci, eu cred că ştiu unde e fericirea. În afara reţelelor de socializare şi în afara internetului. Fericirea e într-un loc care se numeşte viaţă reală.

joi, 19 septembrie 2013

Tipuri de anonimi pe Ask.fm

Cred că titlul vorbeşte de la sine aşa că nu mai e nevoie de nicio introducere. Să începem:

1. Anonimul hater: 
  Dacă dai peste un astfel de anonim ochii tăi nu o să fie prea bucuroşi. E acel tip de om care nu suportă pe nimeni, dar se dă bine pe lângă toată lumea. Îţi scrie pe Ask "eşti urât, prost, gras, fiţos, insuportabil etc", dar în realitate îţi zâmbeşte fals. De fapt, în interiorul lui te admiră, dar se gândeşte că dacă tot nu poate să ajungă ca tine e mai "mişto" să îşi bată joc. De obicei nu ştie să scrie şi face greşeli gramaticale.
2. Anonimul curios de viaţa ta privată:
   De anonimi de acest gen e plin. Singura lor preocupare e să afle daca utilizatorii Ask.fm mai sunt virgini sau la ce vârstă şi-au început viaţa sexuală. Bineînţeles, dacă nu le dai un răspuns concret încep ei sa tragă concluzii.
3. Anonimul plictisit 
   Ăsta e inofensiv. Se plictiseşte şi vrea să afle lucruri noi despre persoanele din jurul său. Nu pune intrebari cu răutate, ci vrea doar să comunice. Întrebările gen "Ce muzică asculţi?", "La ce şcoală eşti?", "Cine e cel mai bun prieten al tău?" îi sunt caracteristice.
4. Anonimul fără cont pe Ask.fm
  Ăsta e cel mai deştept. Nu-şi face cont pe Ask.fm, dar vrea să afle lucruri noi despre alţii. Pune întrebările cu anonim, pentru că nu are cont însă dacă este întrebat cine este, nu are nicio problema în a recunoaşte.
5. Anonimul care îţi cere sfaturi 
  La fel ca anonimul plictisit nu este deloc rău intenţionat. Îţi cere diverse sfaturi dacă vede că ai putea să îl ajuţi : "Ce telefon îmi recomanzi?", "Cum să mă machiez?" etc. Dar aceştia sunt mult mai rari şi de obicei apar la persoanele publice.
6. Anonimul timid
   Acest tip de anonim te place şi îţi scrie chestii drăguţe, doar că nu are curaj să-şi dezvăluie identitatea. Nu e rău intenţionat, doar că e de parere că mai bine să facă complimente ca anonim. Îţi scrie că eşti frumos/frumoasa sau că te place în secret.

P.S. Am cont pe Ask.fm, dar nu permit întrebări cu anonim. Pe cei de mai sus i-am observat la diverşi prieteni. Voi ce anonimi aţi întâlnit? 

duminică, 11 august 2013

Piesa pe care o ascultăm în drum spre mare...

    E clar că unul dintre hiturile verii este piesa "Perfect fără tine" a băieţilor de la Vama. La scurt timp de la lansare piesa a devenit favorita românilor. Toată lumea o cântă : pe litoral, în cluburi, pe stradă şi mai ales în trenurile care merg spre mare.
    Sunt fană Vama şi inclusiv Vama Veche de aproximativ 5 ani. Şi în mod ciudat, nu am devenit fană pentru că i-am auzit pe ei cântând ci pentru că am auzit pe altcineva cântând una dintre piesele lor. Este vorba de "Epilog" pe care Andrei Galut a interpretat-o în cadrul concursului Megastar. La scurt timp am văzut la TV videoclipul melodiei "Pe sârmă" şi mi-am dat seama că muzica lor este una de calitate.
    Mă bucur enorm că acum în 2013 "Perfect fără tine" este pe toate posturile şi că publicul apreciază măcar o parte din muzica lor. Ştiu că fiecare piesă a fost promovată la timpul ei însă aş vrea ca cei care ascultă "piesa asta în drum spre mare" să ştie că Vama nu înseamna doar "Perfect fără tine". Băieţii au multe melodii mai puţin comerciale, însa la fel de frumoase. Vama înseamnă şi "Post iubire" şi "Rolul soarelui" şi "Scrisoare către Făt-Frumos". Vama înseamnă Tudor Chirilă, Eugen Caminschi, Gelu Ionescu, Lucian Cioarga şi Dan Opris. Vama înseamnă muzică adevărată.

P.S. : Băieţii sunt nominalizaţi la Romanian Music Awards la categoriile Best Live, Best Song, Best Rock si Best on Social Media. Eu zic că merită să-i votăm. Voi ce ziceţi? http://rma.1music.ro/


vineri, 12 iulie 2013

"ZMENTA's show"

    Vinerea trecută tocmai scăpasem de bac şi am zis că ar fi momentul să pierd timpul pe Internet ca pe vremuri. Mi-am adus aminte că în urmă cu câteva zile primisem de la cea mai bună prietenă un link, iar ea insista să mă uit la video când am timp. Nu prea entuziasmată am deschis video-ul, iar după primele 2 secunde mi-am dat seama că nu am făcut o greşeală. Cum m-am distrat peste masură, m-am hotărât să dau link-ul mai departe, unei prietene la fel de bune. Reacţia ei a fost următoarea : "Cum? Nu îl cunoşti pe Zmenta?". Mi-am dat seama că sunt în urmă cu informaţiile şi că trebuie neapărat să mă pun la curent.
   A doua zi am început să vizionez toate videoclipurile lui Mihai Zmenta. Băiatul ăsta e absolut fantastic! Are un simţ al umorului cum rar mai găseşti în ziua de azi şi o inteligenţă care lipseşte multor tineri din România. Printre videoclipurile sale, există şi o serie intitulată "Statusuri penibile şi analfabeţii de pe Internet". Mă bucur că încă mai există tineri în România care sesizează greşelile de pe Internet şi care încearcă să tragă un semnal de alarmă într-un mod comic. Regulile limbii române trebuie respectate oriunde. Oricât de tare te grăbeşti să scrii un mesaj, nu poţi să uiţi să pui o cratimă acolo unde trebuie sau o virgulă care ar putea schimba sensul întregii fraze.Să nu mai zic de cei care uită să "sCr13" cu litere.
    De tineri ca Mihai Zmenta are nevoie ţara noastră. Daca aveţi un mesaj de spus nu lăsaţi teama să vă oprească din joc! Arătaţi acestei ţări că încă mai există tineri care pot schimba ceva în România. Faceţi ce vă place şi urmaţi-vă visele. Acest lucru vă va aduce automat succesul.


P.S. : Adelina Ranca, ţi-am promis că după bac mă apuc să scriu pe blog. Te rog să te ţii şi tu de promisiune şi să te apuci de video blogging. Urmează exemplul lui Mihai Zmenta, sunt sigură ca vei ajunge la fel de departe ca şi el.