În 2012...

  În 2012 am iubit.
  În 2012 am împlinit 18 ani, iar părinţii mei mi-au pregătit o petrecere minunată.
  În 2012 s-a întâmplat ceea ce aşteptam de mulţi ani - am fost la primul concert Vama şi l-am ascultat de    aproape pe omul care mă insipră de 4 ani încoace.
  În 2012 am călătorit pentru prima oară singură cu avionul.
  În 2012 am vizitat o ţară minunată. Mulţumesc, Astrid, că mi-ai dat ocazia să vad Suedia.
  În 2012 am revăzut persoane dragi.
  În 2012 am plâns, am râs, m-am distrat, am regretat, am visat, m-am rugat...
  În 2012 mi-am făcut prieteni noi, dar am pierdut şi prieteni vechi.
  În 2012 am făcut poze.
  În 2012 mi-am găsit pasiuni noi.
  În 2012 mi-am susţinut preşedintele.
  În 2012 am cunoscut oameni de calitate.
  În 2012 am ascultat.
  În 2012 am avut curaj.
  În 2012 m-am distrat. A fost anul majoratelor.
  În 2012 am minţit.
  În 2012 m-am îndrăgostit.
  În 2012 am cântat.
  În 2012 am reuşit să dau uitare persoanelor care mi-au făcut rău, deşi poate nu intenţionat.
  În 2012 am suferit şi am iertat.
  În 2012 mi-a fost frică.
  În 2012 mi-am admirat profesorii.
  În 2012 mi-am iubit şcoala.
  În 2012 mi-am iubit ţara.
  În 2012 am primit şi am dăruit.
  În 2012 am votat.
  În 2012 am ales.
  În 2012 am scris şi am citit.
  În 2012 am avut succes, dar am şi eşuat.
  În 2012 am mulţumit.
  În 2012 am susţinut şi am fost susţinută.
  În 2012 am învăţat să conduc.
  În 2012 am petrecut clipe minunate alături de familia mea pe care o iubesc din tot sufletul.
  În 2012 m-am certat şi m-am împăcat.
  În 2012 am pierdut şi am câştigat.
  În 2012 am uitat.
  În 2012 am căutat şi am găsit.
  În 2012 am fost egoistă.
  În 2012 am gătit.
  În 2012 m-am jucat cu animalele.
  În 2012 m-am enervat.
  În 2012 am învăţat.
  În 2012 am ajutat.
  În 2012 am iubit.
  În 2012
      2013 voi iubi.

De ce "Cogito ergo sum"?

   Recunosc, am stat ceva timp până am ales un nume potrivit pentru primul şi singurul meu blog. Am avut mai multe variante, dar parcă niciuna nu mi se părea bună pentru ceea ce voiam eu. Până la urmă am rămas la "cogito ergo sum", în traducere din limba latină "cuget, deci exist". Este o renumită frază al lui Rene Descartes care a apărut în "Discurs asupra metodei", lucrare publicată în 1637. Prima dată am auzit despre acest concept filosofic la orele de literatură universală predate de dna. dirigintă, o persoană pe care o admir foarte mult.
  O altă variantă este "Dubito, ergo cogito; cogito, ergo sum." - "Mă îndoiesc, deci cuget; cuget, deci exist."
În concluzie atâta timp cât ne îndoim şi cugetăm, existăm.



P.S. : Mulţumesc Adelina R. că m-ai suportat în căutarea mea pentru un nume potrivit.