Cum o să pot să trec peste așa ceva?
E întrebarea pe care i-am adresat-o cele mai bune prietene, în miezul nopții când am aflat că omul în care aveam cea mai mare încredere m-a trădat și m-a rănit în feluri în care nu mi-aș fi imaginat vreodată. Dar durerea m-a forțat să învăț că de multe ori când cineva ne face rău, acest fapt spune mai multe despre rănile sale interioare, decât despre noi. Durerea m-a învățat cum să îmi asum responsabilitatea, fără să mă învinovățesc. Durerea m-a învățat cum să iert, chiar dacă celălalt nu își cere iertare, chiar dacă celuilalt nu îi pare rău. Durerea m-a învățat că dacă ierți pe cineva, nu înseamnă că ești de acord cu faptele sale sau că le consideri corecte, ci doar că dai drumul trecutului și permiți vindecării să înceapă. Durerea m-a învățat că iertarea e despre mine și pentru mine, nu despre celălalt! După luni întregi în care a stat în sufletul meu, durerea m-a învățat cum să îmi dau voie să mă vindec și să accept că dezamăgirile sunt uneori cele mai mari binecuvântări, chiar dacă acestea vin deghizate.
